Înșir’te mărgăritari: „Iubirea nu-i a vremii jucărie” de William Shakespeare

de E. I. Pribeagu · 23 aprilie 2017

Și te-ai dus, dulce minune,Ș-a murit iubirea noastră —Floare-albastră! Floare-albastră…Totuși este trist în lume! Astfel își încheie Eminescu poezia „Floare albastră” și cîți dintre noi n-am simțit gustul de fiere al sfîrșitului unei iubiri? De cîte ori nu ne-am spus că este ultima dată cînd vom mai suferi, că nimeni nu merită nici inima, nici sufletul nostru, că niciodată nu... [continuare]


Singur la Cinematecă: „Doctor Jivago”, o amintire cu mesteceni

de E. I. Pribeagu · 21 aprilie 2017

E o istorie din primul meu an de facultate. Venisem la București dintr-un oraș de provincie unde trei cinematografe, un teatru de revistă și-o bibliotecă, a cărei sală de lectură îmi devenise a doua casă, însemnau toată spoiala de cultură de care urbea avea nevoie. Filarmonică n-aveam, iar galeria de artă era atît de ștearsă că, de n-ar... [continuare]


„Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani”: ultimul poem scris de Byron

de E. I. Pribeagu · 19 aprilie 2017

Unul dintre cei mai mari poeți ai Angliei, cel de-a cărui imagine va fi pentru totdeauna legat romantismul englez, s-a născut la Londra în ziua de 22 ianuarie a anului 1788. George Gordon Byron, devenit mai tîrziu Lord Byron, era fiul căpitanului de gardă John Byron, poreclit Jack Nebunul și al Doamnei Byron, născută Catherine Gordon of Gight. Treizeci... [continuare]


Înșir’te mărgăritari: „Înviere de toate zilele” de Lucian Blaga

de E. I. Pribeagu · 17 aprilie 2017

Puține ne sînt zilele ori ceasurile de fericire pe pămînt, căci blestemul începuturilor ne e dat de la prima gură de aer pe care-o înghițim cu nesaț, acea respirație prin care intrăm în lume și, în același timp, lăsăm lumea cu toate ale ei să ne inunde fiecare colț al sufletului. „În sudoarea feței tale îți vei mînca... [continuare]


„Îndură-te, Doamne, de mine pentru lacrimile mele”. Bach în vecinătatea lui Dumnezeu

de E. I. Pribeagu · 14 aprilie 2017

Plin de admirație și conștient de măreția lui Bach, Emil Cioran scria în Lacrimi și sfinți: Cînd asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți se desfășoară în față și crește Dumnezeu sub ochii tăi. După un oratoriu, o cantată sau o «pasiune» trebuie să existe... [continuare]


Simion Florea Marian: „Postul Mare e ca o pădure care n-are capăt”

de E. I. Pribeagu · 12 aprilie 2017

În Sărbătorile la români, referindu-se la cea mai mare sărbătoare de peste an și povestind despre timpuri ce-atunci trebuie să fi părut eterne, deși viermele schimbării rodea tăcut de mult, Simion Florea Marian scria:  „În scurt zis, fiecare are partea sa de ocupațiune și grijire, fiecare caută a nu rămînea în urma altora, ca nu cumva mai pe... [continuare]


Înșir’te mărgăritari: „Fără ea” de Dante Gabriel Rossetti

de E. I. Pribeagu · 10 aprilie 2017

Pictor, poet și traducător, Dante Gabriel Rossetti, născut la 12 mai 1828, a fost fondator și reprezentant de seamă al Frăției Prerafaelite. Fondată în 1848 de Rossetti, William Holman Hunt și John Everett Millais, Frăția a apărut ca o mișcare împotriva picturii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ca un refuz al reproducerii mecanice pe care cei trei o vedeau... [continuare]


„Clipa dintîi, cînd te-am văzut frumoasă”: ziua cînd Petrarca a întîlnit-o pe Laura

de E. I. Pribeagu · 6 aprilie 2017

În zorii secolului al XIV-lea, la Arezzo, în ziua de 20 iulie 1304, se năștea Francesco Petracco cel care din dragoste pentru cultura antică își va latiniza numele și va fi cunoscut ca Francesco Petrarca, fondatorul umanismului, marele poet al Renașterii timpurii, unul din marii poeți ai lumii. Despre el Francesco de Sanctis scria: A făcut călătorii lungi... [continuare]



Cele mai citite

· ‣ Tihna pierdută a iernilor de altădată
26 ian. 2019 · E. I. Pribeagu
· Cinci cărți care nu m-au lăsat să dorm
29 apr. 2017 · E. I. Pribeagu

Abonare
RSS
Contact
E-MAIL
Conectare